OSTEOPETROZA  

 

DEFINITIE:

Este o afectiune genetica rara, determinata de o mutatie genetica, ce determina cresterea densitatii osoase si anomalii scheletice. Exista sub mai multe forme: osteopetroza tarda, osteopetroza congenita si "oase de marmura". Se mai numeste si boala Albers-Schonberg sau "boala oaselor de marmura".

 

EPIDEMIOLOGIE&ETIOLOGIE:

În procesul de fromare al osului exista un echilibru între productia materiei osoase si resorbtia ei. În osteopetroza, apare un dezechilibru în favoarea producerii tesutului osos, datorita incapacitatii osteoclastelor de a remodela osul. S-a observat un defect în ceea ce priveste productia acidului care intervine resorbtia osoasa sau transportul acestui acid la nivel membranar. Cea mai frecventa anomalie genetica implicata în aparitia osteopetrozei s-a dovedit a fi mutatia la nivelul genei (numita ATP6i sau TCIRG1) unei pompe protonice prezenta doar în osteoclaste, care are rolul de a transporta acidul la nivelul membranei celulare. O alta mutatie implicata în osteopetroza este la nivelul genei (ClCN7) canalului de calciu, responsabila pentru formele mai putin severe de boala. Osteopetroza infantila (forma maligna) se pare ca are o transmitere autozomal recesiva. Forma intermediara a fost pusa pe seama unei mutatii genetice implicate în deficitul de anhidraza carbonica II (gena pentru ACII este localizata pe cromozomul 8). La unii pacienti cu osteopetroza s-a pus în evidenta prezenta unor incluzii asemanatoare celor virale la nivelul osteoclastelor.

Incidenta bolii în populatie este de 1 : 100000-500000, fara a exista date concrete în lipsa studiilor de epidemiologie legate de aceasta maladie.

 

PATOGENIE

Osteoblastele sunt celule derivate din fibroblaste implicate în sintetizarea matricei osoase care e compusa în mare parte din colagen tip I. Osteoclastele au originea în monocite, respectiv macrofage, fiind implicate în distrugerea matricei osoase în scopul remodelarii oaselor cu ajutorul catepsinei K. Catepsina K este o enzima secretata de osteoclaste ce catalizeaza procesele de degradare a proteinelor matricei osoase. Remodelarea deficitara a oaselor sta la baza afcetiunilor hematopoetice asociate osteopetrozei.

 

SEMNE si SIMPTOME:

Exista teri forme de osteopetroza, stabilite în functie de vârsta si manifestarile fizice:

> forma adulta sau benigna - osteopetroza tarda, cu transmitere autozomal dominanta, descoperita accidental, este cea mai frecventa forma. Este determinata de o mutatie a genei pentru canalul de calciu. La unii pacienti cu acesta forma de boala s-a pus în evidenta o valoare crescuta a fosfatazei acide. Osteopetroza tarda este asociata cu: nanism, retard mental, paralizie faciala, surditate, anemie, neutropenie, risc crescut de sângerare si infectii, susceptibilitatea crescuta la fracturi osoase, risc crescut de osteomielita, probleme ale dentitiei si tulburari de vedere (inclusiv cecitate). Exista 2 tipuri: tipul I, în care e afectata bolta craniana si tipul II, cu afectarea bazei craniului si niveluri crescute de fosfataza acida si CK-BB.

> forma infantila - osteopetroza congenita, cu transmitere autozomal recesiva, asociata cu tulburari hematopoetice severe, este diagnosticata din primul an de viata. Este determinata tot de o mutatie a genei pentru canalul de calciu, dar de acesta data mutatia este în dublu exemplar. Este asociata cu: convulsii, tulburari de vedere, hepatomegalie, splenomegalie, pancitopenie, nivele crescute ale fosfatazei acide si alcaline, hipocalcemie, retard mental, surditate, cecitate, defecte ale eruptiei dentare, întârzieri ale cresterii, hipertensiune craniana, macrocefalie, hidrocefalie. Decesul are loc în prima decada de viata datorita infectiilor, anemiei sau tulburarilor de coagulare.

> forma intermediara - "oase de marmura", forma cea mai rara, cu transmitere autozomal recesiva, nu este asociata cu tulburari hematopoetice severe, dar are un prognostic sumbru. Este cauzata de deficitul de anhidraza carbonica II. Este diagnosticata în copilarie, fiind asociata cu acidoza renala tubulara, calcificari intracraniene, cefalee cauzata de comprimarea nervilor, retard psihomotor, surditate.

 

EXAMEN CLINIC:

> nanism

> macrocefalie

> nistagmus

> hepatosplenomegalie

> genu valgum (în forma maligna a bolii)

 

INVESTIGATII:

> radiografie osoasa

> biopsie osoasa

> determinarea nivelelor fosfatazei acide si alcaline, calcemiei

> teste pentru detectarea mutatiilor genetice

 

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul osteopetrozei se poate face din al doilea trimestru de sarcina, cu ajutorul radiografiei fetale.

 

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:

Se face cu: hipoparatiroidism, boala Paget osoasa, boli mieloproliferative, hipervitaminoza D, boala van Buchem, sclerostoza, picnodisostoza, metastaze osoase, intoxicatii cu fluor, plumb sau beriliu, siclemie, leucemie.

 

TRATAMENT:

Tratamentul în cazul formei benigne este simptomatic. Forma infantila necesita o terapie agresiva: vitamina D pentru stimularea osteoclastelor, interferon gamma în scopul întârzierii progresiei bolii - îmbunatateste resorbtia osoasa, hematopoeza si functia leucocitara, corticosteroizi (prednison) în cazul tulburarilor hematologice, eritropoetina. Tratamentul chirurgical poate fi necesar în cazul fracturilor recurente urmate de deformari, dar si în scop estetic în cazul afectarii profilului facial. Singura terapie curativa este transplantul de maduva hematogena, ce presupune înlocuirea înlocuirea osteoclastelor defecte cu unele normale.

 

COMPLICATII:

Cresterea exagerata a oaselor poate duce la limitarea spatiului pentru traseul arterelor si nervilor, mai ales la nivelul craniului.  Comprimarea nervilor si vaselor sangvine le afecteaza functia si poate duce uneori la pierderea vederii.

Infectiile, anemia si tulburarile de coagulare asociate formei maligne reprezinta cauza decesului în primiii ani de viata.

 

PROGNOSTIC:

Prognosticul este bun pentru forma adulta a osteopetrozei (osteopetroza tarda), dar este sumbru pentru celelalte doua forme.