SINDROMUL LOWN-GANONG-LEVINE 
 

DEFINITIE:

Alaturi de sindromul Wolff-Parkinson-White, face parte din clasa sindroamelor de preexcitatie.

 

EPIDEMIOLOGIE&ETIOLOGIE:

Unele teorii sustin ipoteza existentei unor fibre internodale sau paranodale care scurtcircuiteaza nodulul atrioventricular. La unele persoane cu sindrom LGL s-a observat o transmitere familiala ereditara.

 

ANATOMO/FIZIOPATOLOGIE:

Unele anomalii structurale severe au fost presupuse a sta la baza aparitiei sindromului LGL: fibre James, fibre Mahaim, fibre Brechenmacher, nodul AV hipoplazic. Aceste fascicule accesorii conecteaza atriile direct la reteaua His. Prezenta histologica a acestor fibre accesorii nu poate fi evidentiata decât în cazul în care au si proprietati conducatoare.

 

SEMNE si SIMPTOME:

> episoade tahicardice

> sincopa

 

EXAMEN CLINIC:

Examinarea cardiovasculara poate evidentia o frecventa cardiaca crescuta.

 

INVESTIGATII:

> EKG - toate derivatiile

> manevre Valsalva, în cazul tahicardiei (tahicardia nu dispare în urma manevrelor Valsalva, în sindroamele de preexcitatie)

 

DIAGNOSTIC:

Criteriile pentru punerea diagnosticului de sindrom LGL sunt: interval PR mai mic sau egal cu 0,12 s, durata normala a complelului QRS si aparitia tahicardiei supraventriculare.

 

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:

Se face cu alte sindroame de preexcitatie (WPW - unda delta, care lipseste în sindromul LGL).

 

TRATAMENT:

Tratamentul medicamentos se instituie pentru controlul tahicardiei (în special pentru episoadele de tahicardie paroxistica supraventriculara), constând în administrarea de beta-blocante, calciu blocante (cu exceptia dihidropiridinelor), digitalice. La pacientii la care terapia medicamentoasa nu are efect, se poate practica ablatia chirurgicala a nodulului AV, urmata de implantarea unui pacemaker.

 

PROGNOSTIC:

Nu s-a dovedit asocierea mortii subite sau a scaderii duratei de viata cu sindromul Long-Ganong-Levine.